Primul pas e cel mai greu….

25 februarie, 2009

Intodeauna,cand incercam ceva nou,ne pornim parca mai sceptici cu gandul ca poate nu vom avea reusita asteptata sau ca poate ne vor critica altii,ca poate nici nu am facut alegerea corecta.De unde stim ce sa alegem?Ce ne face sa optam pentru ” acel ceva ” ?Dar si mai mult decat atat,ce ne facem sa-i ramanem fideli?Niciodata nu ne intrebam de ce ne place o anumita bautura,muzica,culoare… sau masina.Bineinteles lista poate continua… … …

As putea scrie despre foarte multe ” chestii “… insa as prefera sa nu-mi ” aleg ” la intamplare o poveste sau un lucru pe care sa-l prelucrez ca fiind un copycat.

Imi place sa fiu autentic, originial si concis in tot ceea ce fac,in tot ceea ce sunt…

Pana la urmatorul ” articol real ” pe care-l voi scrie va las sa-mi scrieti unele idei sau orice altceva va tuna prin capsor…

6 Răspunsuri to “Primul pas e cel mai greu….”

  1. Una spus

    Iti pui atatea intrebari…”De unde stim ce sa alegem?Ce ne face sa optam pentru ” acel ceva ” ?Dar si mai mult decat atat,ce ne facem sa-i ramanem fideli?”
    Fiecare om e unic, niciunul nu e copia celuilalt. De cele mai multe ori insa nu alegem, ci ni se impune ce sa facem, cum sa facem si mereu suntem conditionati de ce doresc ceilalti, de ce zic ceilalti privitor la ce facem, cum facem, cum ne imbracam, cum vorbim, cum ne comportam. Tocmai acest fapt ar trebui sa ne diferentieze de ceilalti. Sa conteze ce vrem noi cu adevarat. Sa nu tinem cont atat de mult de parerile celorlalti.
    Nu zic ca trebuie sa fim egoisti, dimpotriva!
    De ce ne place o anumita bautura? Pentru ca e placuta la gust. Niciodata nu voi bea ceva doar pt ca cel mai bun prieten bea “acel ceva”, dar poate voi incerca o data, iar daca imi place si imi face bine voi continua sa beau.
    De ce prefer un anumit gen muzical? Pentru ca sunetul e placut auzului meu, imi face bine, nu ma deprima, nu ma intristeaza. Dar niciodata nu voi impune celui de langa mine sa asculte ce ascult si eu. E treaba lui daca ii place sau nu.
    De ce imi place o anumita culoare? Mie imi plac toate culorile. Rar intalnesti oameni care sa se imbrace doar cu o singura culoare toata viata.
    De ce imi place un anumit model de masina? Pentru ca e modelul cel mai condus? Inseamna ca e de calitate. Pentru ca e cel mai scump? Inseamna ca suntem snobi etc.
    De ce ne place un anume gen de femeie sau barbat?
    Aceasta problema e discutata in intreaga lume. Cand am avut un prieten brunet, mi-au placut brunetii. Cand am avut un prieten saten, mi-au placut satenii. Cand am avut un prieten tatuat, imi placeau barbatii tatuati. Cand am avut un prieten cu simtul umorului, imi placeau genul acela de barbati. Dar de fapt mie imi placea de persoana cu care eram in acel moment. Din diverse motive, relatiile au luat sfarsit. Uneori din vina mea, alteori din vina lor.
    Concluzia e ca niciodata cand am inceput ceva nu am fost sceptica, dimpotriva. Atunci sunt optimista si dornica de a descoperi de ce am facut acel pas spre a cunoste o persoana, spre a bea o alta bautura, spre a conduce o alta masina, spre a asculta un alt gen muzical. Daca mi-a placut, am continuat, fara a ma gandi la o finalitate.
    Toate cele bune si astept noul tau articol!

  2. sorintiberiu spus

    Iti multumesc pentru comentariu.M-a inspirat,recunosc.Insa doresc sa mai adaug ceva,legat despre oameni,despre … societate,despre noi pana la urma si anume,oamenii se intalnesc si se cunosc,apoi se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste.Se despart,dar nu se uita.

  3. una spus

    Mintea omului e complexa. De aceea uneori ne dorim ceea ce nu putem avea. Sau ne dorim ceea ce avem si ceea ce am avut si incercam sa obtinem ceea ce ne dorim de fapt.

  4. una spus

    Cum ar fi sa nu ne despartim niciodata de nimeni? Poate fi si bine si rau…Bine pentru ca avem impresia ca acea persoana ne cunoaste mai bine decat oricine altcineva. Rau pentru ca ne gandim mereu oare cum e cu altcineva

  5. una spus

    Nu e deloc o imprudenta in a cunoste pe cineva. Inseamna ca oamenii se nasc si fiecare trebuie sa se retraga pe o insula pustie sau in varful vreunui munte pt a nu mai cunoaste pe nimeni, pt a nu face nici o imprudenta?
    Despartirile sunt triste, dureroase de cele mai multe ori, mai ales daca inca o iubesti pe acea fiinta de care te-ai despartit. Insa…mereu cautam altceva. De multe ori cautam altceva deoarece simtim ca persoana cu care am trai o luna, 2, 3…un an, 5 ani, 10 ani…nu ne completeaza. Dar la fel putem sa ne dam seama ca tocmai de aceea am petrecut atat timp impreuna cu acea fiinta pentru ca nu ne completa, ne oferea tocmai ceea ce-mi trebuia pt a fi multumit, satisfacut, fericit
    Sper sa ma intelegi

  6. una spus

    “Se despart,dar nu se uita.” In aceste cuvinte cred ca ai spus de fapt adevarul. Dar te intreb: ce anume nu se uita: momentele frumoase petrecute impreuna, cele mai putin placute sau pur si simplu nu se uita unul pe celalalt? In cazul acesta, este o problema. Iar rezolvarea o gasesti doar in tine sau incercand sa redevii ceea ce ai fost lanag acea persoana. Iar nu poti sa redevii asa cum ai fost decat reluand legatura cu acea persoana.
    Eu nu sunt asa. Imi amintesc de fostii eventual doar daca actualul a devenit “fost” :) Si abia atunci incep sa fac comparatii.
    Gandeste-te bine la ceea ce-ti doresti cu adevarat. Vrei sa redevii ce ai fost sau vrei sa evoluezi langa o persoana mai evoluata.
    Toate cele bune, Sorin Tiberiu

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.